http://www.osf.ro Feed Description en-us http://www.osf.ro/ro/comunicate_detaliu.php?comunicat=30 (30 Mai 2007) Ne exprimăm profunda îngrijorare faţă de întreruperea campaniei anti-discriminare prin care ar fi trebuit ca la finala Cupei României la fotbal, desfăşurată în data de 26 mai 2007, să fie exprimate clar mesaje împotriva rasismului de pe stadioane. Dat fiind că domniile voastre ÅŸi instituÅ£iile pe care le reprezentaÅ£i erau parteneri activi la această campanie, vă adresăm, în mod public, întrebarea: de ce nu a mai avut loc acÅ£iunea respectivă, în condiÅ£iile în care, după ÅŸtiinÅ£a noastră, fusese stabilită ÅŸi pregătită în detaliu?
Considerăm că decizia renunţării la această acÅ£iune este un uriaÅŸ pas înapoi în campania împotriva manifestărilor rasiste ÅŸi discriminatorii de pe stadioane, campanie care reuÅŸise, cu eforturi considerabile, să genereze un curent de opinie favorabil promovării toleranÅ£ei.
Sperăm că această campanie va fi continuată, cu atât mai mult cu cât este parte a iniÅ£iativei "Anul European al Egalităţii de Åžanse pentru ToÅ£i", sub egida deciziei Comisiei Europene ÅŸi sub înaltul patronaj al PreÅŸedintelui României.


Costel BercuÅŸ Renate WeberPreÅŸedinte ACRR PreÅŸedintă FundaÅ£ia Soros România
http://www.osf.ro/ro/comunicate_detaliu.php?comunicat=29 (30 Mai 2007) Domnule PreÅŸedinte, Vă atragem atenÅ£ia că pe pagina de internet http://www.basescu.ro/, utilizată de domnia voastră în recent-încheiata campanie pentru referendumul din 19 mai 2007, a fost postat, din 24 mai 2007 până astăzi, când noi am facut public acest lucru în cadrul unei dezbateri la care a fost invitată ÅŸi presa, un mesaj care conÅ£inea un link spre pagina de internet http://www.reporterdeocazie.ro/, unde se regăseÅŸte un Protest împotriva etniei romilor.

Acest protest, semnat sub pseudonim, este profund rasist, incompatibil cu principiile democratice ÅŸi europene ÅŸi inacceptabil într-un stat de drept, în Europa secolului XXI.
Apreciem faptul că în mai puÅ£in de două ore de la semnalul tras de noi în cadrul dezbaterii publice, mesajele conÅ£inând link-uri către pagina http://www.reporterdeocazie.ro/ au fost îndepărtate de pe site-ul http://www.basescu.ro/ .
Cu toate acestea, în rubrica Forum a site-ului dumneavoastră sunt exprimate ÅŸi alte opinii ÅŸi idei care, în mod categoric, sunt rasiste.
Având în vedere că aceasta este pagina dumneavoastră personală de internet, vă solicităm să vă delimitaÅ£i de mesajele de tip rasist pe care multe din aceste comentarii le transmit.
De asemenea, pentru a evita incidente similare în viitor sau asocierea numelui dumneavoastră cu astfel de mesaje, vă solicităm existenÅ£a unui moderator care să filtreze mesajele postate pe http://www.basescu.ro/.
Ne pronunţăm împotriva cenzurii, pe care ÅŸi dumneavoastră o dezavuaÅ£i în mesajul de pe pagina Forum, mesaj în care mulÅ£umiÅ£i celor care scriu ÅŸi le cereÅ£i să continue să-ÅŸi exprime părerile.
Considerăm însă că prin faptul că permiteÅ£i afiÅŸarea unor mesaje rasiste daÅ£i un semnal negativ foarte periculos, în condiÅ£iile în care dumneavoastră aveÅ£i responsabilitatea maximă în stat de a apăra valorile democratice ÅŸi drepturile omului.

Costel BercuÅŸ                                                         Renate WeberPreÅŸedinte ACRR                                                   PreÅŸedintă FundaÅ£ia Soros România
http://www.osf.ro/ro/comunicate_detaliu.php?comunicat=27 (24 Mai 2007) În condiÅ£iile în care până la mijlocul lunii iunie [1] ar trebui să se întrunească, potrivit legii, comisia interministerială de analiză a proiectului minier „RoÅŸia Montană", atragem din nou atenÅ£ia că studiile depuse de către RoÅŸia Montană Gold Corporation SA sunt incomplete ÅŸi viciate.

Foarte gravă ni se pare lipsa de reacÅ£ie a Guvernului României la faptul că nu toate capitolele Raportului la studiul de evaluare a impactului asupra mediului, depus de către Rosia Montana Gold Corporation (RMGC) la Ministerul Mediului ÅŸi Dezvoltării Durabile, sunt asumate de către cercetători recunoscuÅ£i, la faptul că unii din semnatarii câtorva articole nu sunt recunoscuÅ£i ca atare de către autorităţile române [2], în conformitate cu legile în vigoare, precum ÅŸi la faptul că o parte a raportului asumat de către specialiÅŸti recunoscuÅ£i a fost trunchiată. [3]
Un exemplu extrem de relevant - deÅŸi nu singular - îl reprezintă Planul de Management al Patrimoniului Cultural privind Centrul Istoric al localităţii RoÅŸia Montană. Autorii Planului [4] au reclamat, încă din septembrie 2006, faptul că documentaÅ£ia lor a fost inclusă doar parÅ£ial în Raportul depus de RMGC la Ministerul Mediului, ceea ce - în opinia experÅ£ilor - anulează în întregime scopul de evaluare corectă ÅŸi pertinentă a impactului de mediu [5].
Din punct de vedere procedural, s-au încălcat art. 12 si 13 din Ordinul nr. 864/2002 pentru aprobarea procedurii de evaluare a impactului ÅŸi de participare a publicului la luarea deciziei în cazul proiectelor cu impact transfrontieră.  Cu alte cuvinte, considerăm că nu s-a efectuat un pas important din procedură, anume consultarea preliminară pe teritoriul ÅŸi cu publicul afectat din România, procedură care s-a îndeplinit numai cu publicul afectat din Ungaria.
De asemenea, un studiu întocmit de experÅ£i juriÅŸti de la Institutul de Drept European al Universităţii de Drept din Viena [6] reclamă faptul că proiectul contrazice nu numai legislaÅ£ia de mediu a Uniunii Europene, ci ÅŸi principiile de bază ÅŸi standardele ConvenÅ£iei Europene a Drepturilor Omului.
În concluzie, documentele care se află în analiza dumneavoastră, stimaÅ£i membri ai Guvernului, sunt nu doar viciate, ci ÅŸi incomplete. O soluÅ£ie pentru remedierea situaÅ£iei ar fi fost cel puÅ£in refacerea părÅ£ilor afectate, însă - după ÅŸtiinÅ£a noastră - acest lucru nu s-a cerut RMGC ÅŸi nu s-a înfăptuit.
Ne exprimăm speranÅ£a ca acest apel, precum ÅŸi cele anterioare ale societăţii civile ÅŸi ale unor experÅ£i români ÅŸi străini de prestigiu, să nu fie ignorate, iar legile româneÅŸti ÅŸi reglementările europene să fie respectate, în folosul interesului public.
               
PreÅŸedintă,                                                                                23 mai 2007Renate Weber
                                                                    

[1] Răspunsurile la întrebările ÅŸi contestaÅ£iile depuse în etapa de consultare ÅŸi informare publică au fost depus de RMGC la Ministerul Mediului pe data de 4 mai 2007. Potrivit legii, comisia interministerială de analiză trebuie să se reunească în termen de 40 de zile pentru a analiza aceste răspunsuri, precum ÅŸi studiul de evaluare de impact asupra mediului (EIM), depus de RMGC în urma ultimei dezbateri publice, care a avut loc la Budapesta, în Ungaria, pe 29 august 2006.
[2] O sesizare în acest sens a fost făcută de dr. Horia Ion Ciugudean, director al Muzeului NaÅ£ional al Unirii din Alba Iulia
[3] http://www.ziua.ro/display.php?id=206117&data=2006-08-26  
[4] S.C. OPUS- ATELIER DE ARHITECTURÄ‚ S.R.L, reprezentată de arhitecÅ£ii cu drept de semnătură Virgil Apostol ÅŸi Åžtefan Balici, membri ai Ordinului ArhitecÅ£ilor din România ÅŸi experÅ£i atestaÅ£i de Ministerul Culturii ÅŸi Cultelor în restaurare arhitectură, urbanism ÅŸi cercetarea monumentelor istorice
[5] http://www.simpara.ro/mip_rm.swf
[6]http://www.rosiamontana.ro/img_upload/c77c3453789af5de5049783baaa35f31/rosia_montana_expert.pdf

http://www.osf.ro/ro/comunicate_detaliu.php?comunicat=26 (21 mai 2007) FundaÅ£ia Soros condamnă comportamentul discriminatoriu ÅŸi nestăpînit manifestat de preÅŸedintele Traian Băsescu, într-un incident legat de o reprezentantă a mass-media, jurnalista Andreea Pană, de la televiziunea Antena 3. Gestul prin care Traian Băsescu a deposedat-o de telefon pe jurnalista respectivă, returnându-i-l abia după câteva ore, reprezintă o încălcare a dreptului la proprietate, fiind o faptă de natură penală.

În acelaÅŸi timp, el reprezintă o violare a libertăţii de exprimare, dat fiind că s-a petrecut într-un spaÅ£iu public, într-un moment în care întreaga naÅ£iune era cu ochii pe preÅŸedinte, ceea ce justifică întru totul gestul jurnalistei de a aduce informaÅ£ii publicului.
În egală măsură, ne declarăm îngrijoraÅ£i de atitudinea discriminatorie ÅŸi de exprimarea rasistă de care a dat dovadă preÅŸedintele Traian Băsescu în contextul aceluiaÅŸi incident.
Faptul că preÅŸedintele se scuză pentru că o convorbire privată a devenit publică ÅŸi nu pentru conÅ£inutul efectiv al acesteia ne arată însă că preÅŸedintele, deÅŸi a acceptat să formuleze scuze nu este cu totul conÅŸtient de efectele negative ale unor rele întrebuinţări a cuvintelor.
De aceea apreciem că, prin atitudinea sa, preÅŸedintele Traian Băsescu afectează grav eforturile depuse de societatea românească de a promova toleranÅ£a ÅŸi politicile de incluziune socială.
Renate Weber  
PreÅŸedintă,                                                                  21 mai 2007
                
http://www.osf.ro/ro/comunicate_detaliu.php?comunicat=25 (12 Mai 2007) FundaÅ£ia Soros România atrage atenÅ£ia asupra dezinformării făcute de conducerea RoÅŸia Montană Gold Corporation S.A., în cadrul ÅŸedinÅ£ei anuale a acÅ£ionarilor Gabriel Resources desfăşurată la Toronto, la data de 09 mai 2007.
Cu această ocazie, Alan Hill, CEO al RoÅŸia Montană Gold Corporation S.A., a declarat că în compania pe care o conduce "Guvernul României are o participaÅ£ie de 20%", afirmaÅ£ie susÅ£inută ÅŸi in forma scrisă a prezentării făcute în faÅ£a acÅ£ionarilor.
În realitate, participaÅ£ia statului român este realizată printr-o companie minieră de stat, MINVEST DEVA S.A.[1] , acÅ£ionară în ROSIA MONTANA GOLD CORPORATION S.A., în asociere cu compania străină GABRIEL RESOURCES.
AfirmaÅ£ia că Guvernul României - ÅŸi nu o companie de stat - deÅ£ine 20% din acÅ£iunile RMGC poate conduce foarte uÅŸor la ideea că Guvernul României ar fi direct interesat în dezvoltarea acestui proiect minier în România, ceea ce ar putea fi considerată ca o încercare de manipulare a acÅ£ionarilor de la Bursa din Toronto, unde compania Gabriel Resources este listată.
Interesul unui guvern nu este limitat la interesele unei entităţi comerciale deÅ£inute de către acel stat. Prin urmare, Guvernul va trebui să ia în calcul toate aspectele de interes public, inclusiv pe cele care ar putea intra în conflict cu interesele economice, în momentul în care va adopta o hotărâre de acceptare sau respingere a proiectului RMGC.
FundaÅ£ia Soros consideră că afirmaÅ£iile reprezentanÅ£ilor RMGC aduc atingere Guvernului României ÅŸi interesului public pe care acesta are obligaÅ£ia de a-l reprezenta.
FundaÅ£ia Soros solicită Guvernului României să ia poziÅ£ie publică faţă de această dezinformare ÅŸi să pună capăt astfel manipulării opiniei publice, în general, ÅŸi a acÅ£ionarilor Gabriel Resources, în special.
De asemenea, în spiritul transparenÅ£ei, FundaÅ£ia Soros solicită Guvernului României să facă publice toate informaÅ£iile legate de participaÅ£ia statului român în proiectul RoÅŸia Montană.
MenÅ£ionăm că eforturile FundaÅ£iei Soros de a obÅ£ine informaÅ£ii relevante în acest sens s-au soldat până acum cu refuzuri din partea autorităţilor publice ale statului român.

Pentru mai multe informaÅ£ii, vă invităm să luaÅ£i legătura cu Mirela Rus, manager de comunicare al FundaÅ£iei Soros România, tel. 0723.532.030, mrus@soros.ro.
[1] Minvest deÅ£ine 19,31% din acÅ£iunile RMGC, diferenÅ£a până la 20% aparÅ£inând unui grup de acÅ£ionari români minoritari.
http://www.osf.ro/ro/comunicate_detaliu.php?comunicat=23 (6 Martie 2007) Am aflat cu îngrijorare despre posibila susÅ£inere pe care Programul pentru Dezvoltare al NaÅ£iunilor Unite (PNUD), prin biroul său naÅ£ional din România, o acordă controversatului proiect minier de extragere a aurului în regiunea RoÅŸia Montană. Relatări recente din presa românească ÅŸi maghiară, precum ÅŸi declaraÅ£ii ale unor organizaÅ£ii neguvernamentale internaÅ£ionale ÅŸi naÅ£ionale, indică existenÅ£a unei relaÅ£ii de colaborare între PNUD România ÅŸi compania canadiană Gabriel Resources.   

În cazul în care existenÅ£a unei colaborări între o agenÅ£ie a ONU ÅŸi o companie minieră privată este confirmată, atunci aceasta nu poate fi interpretată altfel decât ca o încercare nelegitimă de a influenÅ£a procesul decizional la nivelul Guvernului României cu privire la tema extrem de sensibilă reprezentată de controversatul proiect minier, temă care rămâne una de maximă atenÅ£ie atât în România, cât ÅŸi în ţările vecine. În lipsa unei politici de comunicare completă ÅŸi transparentă asupra intenÅ£iilor PNUD cu privire la cazul RoÅŸia Montană, ne vedem nevoiÅ£i în acest moment să atragem atenÅ£ia asupra faptului că orice angajament al unei agenÅ£ii ONU de a contribui la dezvoltarea zonei RoÅŸia Montană într-o eventuală fază ulterioară derulării proiectului minier reprezintă, în acest moment, echivalentul unei susÅ£ineri implicite acordate strategiei companiei miniere.   
După cum bine ÅŸtiÅ£i, în legătură cu acest proiect au fost exprimate rezerve bine motivate ÅŸi chiar s-a susÅ£inut ideea respingerii lui.  Printre cei care au făcut acest lucru în mod public ÅŸi repetat se numără reprezentanÅ£i ai parlamentelor ÅŸi guvernelor român ÅŸi maghiar, Academia Română, reprezentanÅ£i ai instituÅ£iilor europene, figuri marcante ale vieÅ£ii culturale ÅŸi societăţii civile ÅŸi, nu în ultimul rând, tot mai mulÅ£i cetăţeni ai României ÅŸi Ungariei. Există deja un volum semnificativ ÅŸi de necontestat de dovezi care indică faptul că implementarea proiectului minier ar produce daune complexe ÅŸi ireparabile atât în RoÅŸia Montană, cât ÅŸi în întreaga regiune înconjurătoare: destrămarea comunităţilor locale, evacuarea forÅ£ată a proprietarilor de pământ din zonă, anihilarea completă a unui patrimoniu arheologic ÅŸi arhitectural de o valoare inestimabilă ÅŸi distrugerea masivă a mediului înconjurător. Riscul adăugat al unui nou dezastru ecologic major în bazinul Tisei ÅŸi al Dunării este de asemenea unul care scapă oricărui control, trebuind să fie luat în calcul ca atare în cadrul oricărui proces de decizie publică cu implicaÅ£ii transfrontaliere.   
FundaÅ£ia pentru o Societate Deschisă consideră, de asemenea, ca fiind alarmantă lipsa de implicare de care au dat dovadă de-a lungul timpului diferite autorităţi publice ale României, responsabile cu asigurarea legalităţii în cazul proiectului minier de la RoÅŸia Montană. Numeroase relatări ale presei, ale unor organizaÅ£ii neguvernamentale ÅŸi ale localnicilor din RoÅŸia Montană descriu lipsa de transparenţă ÅŸi scurtcircuitarea procedurilor legale în procesele de acordare a diferitelor licenÅ£e ÅŸi autorizaÅ£ii tehnice, abuzurile împotriva drepturilor ÅŸi intereselor populaÅ£iei din zonă, posibilele conflicte de interese la nivelul autorităţilor publice locale etc. Atât practicile aplicate de compania minieră la nivel local în relaÅ£ia cu comunitatea ÅŸi autorităţile, cât ÅŸi acÅ£iunile sau lipsa de acÅ£iune ale oficialilor, nu pot decât să creeze suspiciuni întemeiate. De altfel, o parte dintre aceste probleme semnalate au ajuns în instanÅ£e ÅŸi sunt în prezent pe rol. În opinia FSD, acest aspect conferă o semnificaÅ£ie deosebită cazului RoÅŸia Montană, făcându-l să reprezinte un test pentru funcÅ£ionarea reală a statului de drept ÅŸi a democraÅ£iei din România anului 2007.        
În acest context în care opoziÅ£ia publică la adresa proiectului minier este în creÅŸtere atât în România, cât ÅŸi la nivel european, implicarea unei agenÅ£ii a NaÅ£iunilor Unite într-o relaÅ£ie ambiguă ÅŸi deocamdată "confidenÅ£ială" cu o companie minieră controversată n-ar face decât să sporească suspiciunea publică ÅŸi lipsa de transparenţă ÅŸi integritate ce au caracterizat până acum întregul istoric al proiectului minier de la RoÅŸia Montană.
Credem cu tărie că, din respect atât pentru misiunea sa, cât ÅŸi pentru publicul românesc, Programul NaÅ£iunilor Unite pentru Dezvoltare trebuie să acÅ£ioneze imediat într-o manieră transparentă ÅŸi să exprime o poziÅ£ie publică ÅŸi neechivocă prin care să clarifice natura implicării sale în cazul RoÅŸia Montană. 

Renate Weber                                      PreÅŸedintă FundaÅ£ia pentru o Societate Deschisă - România
6 Martie 2007                                              http://www.osf.ro/ro/comunicate_detaliu.php?comunicat=22 (19 Februarie 2007) 45% dintre romii din România se declară romi românizaÅ£i  - acea categorie de romi care păstrează doar în mică măsură caracteristicile culturale ale etniei, fiind educaÅ£i în spiritul culturii române, arată datele Barometrului Incluziunii Romilor, lansat astăzi de FundaÅ£ia pentru o Societate Deschisă. O proporÅ£ie de aproximativ 15% sunt rudari ÅŸi vătrari, neamuri de asemenea relativ asimilate culturii majoritare. Aproximativ 15% se identifică cu neamurile mai tradiÅ£ionale ale căldărarilor, ursarilor sau cărămidarilor, iar restul de aproximativ 25% se consideră "doar Å£igan" sau se afiliază altui neam.

Romii din România constituie un grup etnic eterogen din punct de vedere cultural, dar au în comun probleme importante legate de nivelul de trai scăzut, accesul redus la bunuri publice, capitalul educaÅ£ional limitat ÅŸi condiÅ£iile precare în care locuiesc.
Starea proastă a locuirii este dublată de probleme financiare (aproape jumătate dintre romi nu au avut nici o sursă de venit în luna care a precedat culegerea datelor ÅŸi o zecime dintre gospodării nu au obÅ£inut nici un venit). Acest lucru justifică faptul că aproape 40% dintre gospodăriile de romi au datorii (procentul este la jumătate în cazul gospodăriilor formate din indivizi de alte etnii) ÅŸi pentru cele mai multe dintre familii valoarea împrumuturilor este mai mare decât veniturile totale acumulate într-o lună.
Barometrul Incluziunii Romilor indică o structură educaÅ£ională a romilor mult diferită de cea a restului populaÅ£iei: 23% dintre respondenÅ£ii romi nu au ÅŸcoală, 27% au absolvit patru clase, iar 33% au opt clase - faţă de 2% fără ÅŸcoală, 11% cu patru clase ÅŸi 24% cu opt clase în rândul celorlalte etnii considerate împreună; 95% dintre romi nu au absolvit liceul, comparat cu 60% în rândul celorlalÅ£i respondenÅ£i.  Mai mult, romii par să fi beneficiat mult mai puÅ£in de o creÅŸtere a nivelului ÅŸcolar de-a lungul timpului decât membrii celorlalte etnii din România. Astfel, în datele sondajului diferenÅ£a între nivelul educaÅ£ional al persoanelor sub 40 de ani faţă de cel al persoanelor care au peste 40 de ani este mult mai mică în cazul romilor decât în cazul celorlalÅ£i respondenÅ£i. Chiar ÅŸi dintre respondenÅ£ii romi mai tineri, 95% nu au liceu, iar 21% nu au nici un fel de ÅŸcoală.
De asemenea, participarea ÅŸcolară a copiilor din familiile de romi este semnificativ mai scăzută decât în cazul celorlalte familii. Din totalul copiilor între 0-6 ani aflaÅ£i în gospodăriile subiecÅ£ilor ne-romi, 48% nu merg nici la grădiniţă, nici la creşă - faţă de 80% în cazul copiilor romi. 19% dintre copiii romi cu vârste între 7 ÅŸi 11 ani nu merg la ÅŸcoală, faţă de 2% dintre cei români din aceeaÅŸi categorie de vârstă. Pentru copiii peste 11 ani, 39% nu merg la ÅŸcoală în cazul subiecÅ£ilor romi, faţă de 9% în cazul subiecÅ£ilor ne-romi.
„Sistemul educaÅ£ional românesc este încă departe de a face faţă problemei deficitului de educaÅ£ie cu care se confruntă generaÅ£ie după generaÅ£ie de romi - deÅŸi problema nu este nici nouă, nici necunoscută. Prin urmare, resursele de care vor dispune copiii ÅŸi tinerii romi de azi pentru a se adapta la un mediu social în schimbare tot mai rapidă sunt sever limitate. Fără sprijinul statului pentru formarea ÅŸcolară ÅŸi profesională în copilărie ÅŸi tinereÅ£e, generaÅ£iile rome continuă să intre în viaţă cu o nevoie accentuată de sprijin familial ÅŸi public, care le va marca întreaga viaţă", spune sociologul Cosima RughiniÅŸ, membră a echipei care a realizat cercetarea.
Chiar dacă societatea românească a devenit mai tolerantă faţă de romi, (în 1993 peste 70% dintre români refuzau să aibă vecini romi, iar în 2006 ponderea acestora s-a redus la jumătate, numai 36% afirmând acest lucru), romii continuă să se simtă discriminaÅ£i în societate. Discriminarea cel mai puternic resimÅ£ită de către romi apare în interacÅ£iunea cu angajaÅ£ii primăriilor, ai poliÅ£iei ÅŸi din sistemul sanitar. Nivelul cel mai scăzut de discriminare este resimÅ£it în cadrul ÅŸcolii.
Studiul foloseÅŸte datele culese prin două sondaje de opinie realizate în paralel în perioada 16-30 noiembrie 2006, cu un chestionar unic, primul reprezentativ pentru întreaga populaÅ£ie a României (1215 persoane, marjă de eroare ±2,9%), iar cel de-al doilea reprezentativ pentru romii din România (1.387 de persoane de etnie romă, autoidentificaÅ£i, marjă de eroare de ±2,6%).
Studiul realizat de o echipă de cercetători ai FundaÅ£iei pentru o Societate Deschisă se înscrie sub egida:Deceniului de Incluziune a Romilor
Parteneri:AgenÅ£ia NaÅ£ională pentru Romi                                                                    
AlianÅ£a Civică a Romilor din România
PuteÅ£i accesa întreg studiul aici.

Pentru detalii suplimentare vă rugăm să ne contactaţi:
Ovidiu Voicu - manager de program (ovoicu@osf.ro)
Mihai Şepeţean - manager comunicare (msepetean@osf.ro)
Denisa Ionescu - recepţionist (dionescu@osf.ro)
http://www.osf.ro/ro/comunicate_detaliu.php?comunicat=21 (18 Decembrie 2006) Conform datelor Barometrului de Opinie Publică al FundaÅ£iei pentru o Societate Deschisă din octombrie 2006, 12% dintre cetăţenii României consideră comunismul o idee bună care a fost bine aplicată, 41% o idee bună prost aplicată ÅŸi 34% o idee proastă. Prin urmare, mai mulÅ£i români consideră societatea comunistă o idee bună (53%) ÅŸi  doar 34% o consideră o idee proastă.

Analiza datelor de sondaj oferă trei tipuri de explicaÅ£ii pentru percepÅ£ia pozitivă asupra comunismului în rândul românilor.

ExplicaÅ£ia economicăProfilul celor care cred în viabilitatea comunismului se înscrie în următoarele coordonate: persoane peste 55 de ani sau respondenÅ£i cu maxim 8 clase, venituri sub 4 milioane de lei vechi (ocupaÅ£ii cu status scăzut - muncitori, zilieri), fără relaÅ£ii utile. Ei provin preponderent din Moldova ÅŸi Muntenia, din gospodării sărace din mediul rural. Sintetizând, putem spune că persoanele cu resurse mai scăzute în prezent (venituri, avere, relaÅ£ii etc.) ÅŸi care au avut de pierdut, relativ dar ÅŸi absolut, în urma căderii comunismului consideră într-o măsură mai mare că acesta a fost o idee bună, bine aplicată.
Reciproc, cei care aveau resurse mai mari în perioada comunistă sau care au reuÅŸit să se adapteze mai bine societăţii actuale ÅŸi să aibă în prezent resurse mai mari sunt mai degrabă de părere că orânduirea comunistă nu a fost o idee bună.

ExplicaÅ£ia ideologicăExplicaÅ£iei de natură economică, preponderentă, i se adaugă ÅŸi una de natură valorico-ideologică. Oamenii tind să fie ataÅŸaÅ£i de lucrurile pe care le cunosc ÅŸi le înÅ£eleg mai bine, în mod special de cele din perioada de socializare. Cei care consideră comunismul o idee bună sunt mai degrabă pentru egalitate socială, diferenÅ£e mai mici între venituri, proprietate de stat, o responsabilitate mai mare a statului, evaluează mai negativ competiÅ£ia, consideră că oamenii se pot îmbogăţi mai degrabă pe seama altora.

ExplicaÅ£ia experienÅ£ialăDiferenÅ£e experienÅ£iale relativ la comunism sau, altfel spus, experienÅ£ele de viaţă semnificative din perioada comunistă influenÅ£ează de asemenea evaluarea acestuia. Datele arată că persoanele care au avut de suferit (direct sau indirect) de pe urma comunismului tind să aibă o evaluare mai negativă a acestuia. Åži reciproc, cei care nu au suferit sub aspect politic, îl evaluează relativ mai pozitiv.
LustraÅ£iaJumătate dintre respondenÅ£ii Barometrului consideră că este o necesară o lege a lustraÅ£iei care să blocheze accesul la funcÅ£ii publice pentru foÅŸtii lideri ai partidului comunist, în timp ce doar 22% consideră că o astfel de lege nu este necesară (restul de 28% nu au o opinie formată). Ponderea respondenÅ£ilor care consideră necesară legea lustraÅ£iei creÅŸte la 58% în rândul celor care cred despre comunism că a fost o idee proastă. Chiar ÅŸi dintre cei care cred că a fost o idee bună ÅŸi bine aplicată, un procent însemnat (41%) sunt de acord cu necesitatea legii lustraÅ£iei.
PersecuÅ£ii în timpul perioadei comunisteConform declaraÅ£iilor, ponderea celor care au suferit personal sub aspect politic de pe urma comunismului este de 6% dacă ne raportăm la total populaÅ£ie adultă actuală, respectiv de 8% dacă ne raportăm doar la cei care în prezent au peste 34 de ani (în 1989 aveau 18 ani sau mai mult). Dacă lărgim cadrul de referinţă incluzând ÅŸi familia, ponderea celor care au avut un contact, direct sau indirect, cu o formă de suferinţă sub aspect politic creÅŸte la 12% din total populaÅ£ie actuală (14% dacă vârsta respondentului este peste 34 de ani). 9% dintre respondenÅ£ii care în 1989 aveau 18 ani, declară că în familie sau printre rudele apropiate a fost o persoană care a avut cel puÅ£in o problemă de persecuÅ£ie politică. 6% au avut doar un tip de problemă iar 3% două sau mai multe tipuri. Dacă ne raportăm la oricare dintre indicatorii anteriori, ajungem la aproximativ 14% dintre respondenÅ£i aflaÅ£i în categoria celor care au avut de suferit în vreun fel de pe urma comunismului sub aspect politic, direct sau indirect, sau au fost persecutaÅ£i sub diferite învinuiri (personală sau a unei rude).
Formele de persecuÅ£ia politică pot fi grupate în trei mari categorii: deposedarea de proprietăţi (pământ, locuinţă); privare de libertate (arestare, închisoare, lucru la Canal, domiciliu forÅ£at); privare de anumite drepturi (acces la ÅŸcoală, promovare profesională). În fiecare din aceste categorii regăsim aproximativ 3% din total populaÅ£ie. Dacă îi luăm în calcul doar pe cei care au peste 34 de ani, procentul creÅŸte la aproximativ 4%. Dintre toate acestea, deposedarea de pământ a atins cel mai mare număr de persoane, fie că este vorba de o suferinţă personală sau a unui membru al familiei. Cele mai frecvente învinuiri aduse acestor persoane au fost în ordine: chiabur (5%), origine socială nesănătoasă ÅŸi duÅŸman al poporului / de clasă, fiecare cu câte 2%.
MetodologieCercetarea se fundamentează pe un sondaj de opinie realizat în perioada 7-19 octombrie, pe un eÅŸantion de 1975 de persoane în vârstă de 18 ani ÅŸi peste, reprezentativ pentru populaÅ£ia adultă neinstituÅ£ionalizată a României, cu o eroare tolerată de ± 2,3%. Culegerea ÅŸi introducerea datelor a fost asigurată de The Gallup Organization România. SelecÅ£ia respondenÅ£ilor a fost făcută pe baza listelor electorale, asigurând astfel consultarea populaÅ£iei inclusiv din zonele rurale mărginaÅŸe. Barometrul de Opinie Publică (BOP) este marcă înregistrată a FundaÅ£iei pentru o Societate Deschisă.
Pentru detalii suplimentare vă rugăm să ne contactaţi.
Ovidiu Voicu - manager de program (ovoicu@osf.ro) Mihaela Ştefănescu - coordonatoare de program (mstefanescu@osf.ro)
Denisa Ionescu - recepţionist (dionescu@osf.ro)
http://www.osf.ro/ro/comunicate_detaliu.php?comunicat=20 (14 Decembrie 2006) Peste o treime dintre gospodăriile ţării, adică aproximativ două milioane ÅŸi jumătate, au avut cel puÅ£in unul dintre membri plecat în străinătate după 1989, arată studiul Locuirea temporară în străinătate. MigraÅ£ia economică a românilor, publicat astăzi de FundaÅ£ia pentru o Societate Deschisă (FSD). La nivel de individ, ponderea persoanelor de 18-59 ani care au lucrat în străinătate după 1989 este de 12%. Intensitatea fenomenului s-a accentuat în special după anul 2002, o dată cu liberalizarea circulaÅ£iei în spaÅ£iul Schengen pentru români. În prezent, fenomenul plecării temporare la lucru în străinătate este de aproximativ trei ori mai intens decât în 2002.

Moldova, Muntenia ÅŸi Oltenia sunt regiunile istorice în care emigrarea temporară pentru muncă prevalează asupra plecărilor temporare de tip turism-vizită, mai frecvente în Banat, Transilvania, Dobrogea ÅŸi BucureÅŸti. „Moldova devine principalul rezervor de emigrare. Lucrurile se întâmplă ca ÅŸi cum fluxul secular de la Moldova spre Banat, BraÅŸov ÅŸi BucureÅŸti ar fi fost întrerupt la începutul anilor `90 pentru a se muta, după 2001, spre Italia", declară prof. Dumitru Sandu, sociolog, coordonatorul ÅŸtiinÅ£ific al cercetării.
ConstrucÅ£iile, pentru bărbaÅ£i (98% au muncit cel puÅ£in o dată în acest domeniu), munca menajeră, pentru femei (88%), ÅŸi agricultura (72% bărbaÅ£i ÅŸi 28% femei) sunt principalele domenii de ocupare ale românilor în străinătate. Practica ilegală a unei ocupaÅ£ii este deosebit de ridicată în cazul ocupării menajere ÅŸi al ocupării agricole în Å£ara de destinaÅ£ie. „Modelul dominant este cel în care migrantul în căutare de loc de muncă are deja o rudă la destinaÅ£ie. Aceasta îi „aranjează", de cele mai multe ori clandestin, ilegal, un loc de muncă rudei din Å£ară", afirmă Dumitru Sandu. Ponderea celor care au muncit clandestin este în creÅŸtere, de la 34% în perioada 1990-1995 la 53% după 2001.
În acest moment, Italia ÅŸi Spania sunt principalele destinaÅ£ii ale românilor care muncesc în străinătate. În ultimii cinci ani, 50% dintre plecările la lucru în străinătate au fost  în Italia, iar 25% în Spania.
Statisticile neoficiale arată că în Italia sunt aproximativ un milion de români. Liderii asociaÅ£iilor românilor spun ca sunt peste un milion ÅŸi jumătate. PercepÅ£ia românilor de acolo despre ei înÅŸiÅŸi este că sunt „cu milioanele...  peste tot în jurul Romei auzi vorbindu-se româneÅŸte. Iar la Torino nici nu mai spun, acolo o să devenim majoritari. În rest în fiecare oraÅŸ din Italia, e imposibil să nu găseÅŸti români"(migrant, 28 ani). Dintre aceÅŸtia doar aproximativ 300.000 au acte oficiale (permessi di soggiorno anuali sau permanenti).
Munca în străinătate reprezintă o sursă importantă de venit pentru o parte însemnată a populaÅ£iei. În prezent, una din zece gospodării româneÅŸti beneficiază de venituri din migraÅ£ia internaÅ£ională. Gospodăriile cu migranÅ£i au un număr mai mare de bunuri de lungă durată comparativ cu gospodăriile ce au acelaÅŸi profil socio-economic, dar fără experienţă de migraÅ£ie.
La nivel naÅ£ional, circa 10% din volumul fiecărui tip de investiÅ£ie din ultimii cinci ani de zile este realizat cu ajutorul veniturilor din migraÅ£ia internaÅ£ională. În ceea ce priveÅŸte tipul cheltuielilor - cele mai importante sunt investiÅ£iile în locuinţă (extindere/modernizare, dar ÅŸi construcÅ£ie sau cumpărare), urmate de cumpărare de bunuri electrocasnice, maÅŸini ÅŸi alte bunuri de lungă durată. Activităţile productive finanÅ£ate cu bani din migraÅ£ie sunt diferite în funcÅ£ie de mediul rezidenÅ£ial - în mediul rural banii sunt investiÅ£i în principal în activităţi de tip agricol, pe când în mediul urban banii sunt investiÅ£i în alte tipuri de afaceri.
Persoanele care au lucrat în străinătate au un profil atitudinal specific: sunt mai critici în ceea ce priveÅŸte situaÅ£ia din România, dar în acelaÅŸi timp sunt mai optimiÅŸti în ceea ce priveÅŸte viitorul. Ei vin cu aspiraÅ£ii superioare, care favorizează atât critică socială asupra stării localităţii în care trăiesc, cât ÅŸi critică asupra stării sociale actuale din România. De asemenea, persoanele care nu au lucrat în străinătate, dar care au de gând să plece la lucru în afară, sunt cele mai nemulÅ£umite de localitate ÅŸi de Å£ară. Optimismul dinamic - nemulÅ£umire faţă de prezent ÅŸi încredere în viitor - este specific celor cu intenÅ£ie de migraÅ£ie ÅŸi celor din gospodăriile cu migranÅ£i. La polul opus, pesimismul cronic - este rău ÅŸi va fi ÅŸi mai rău - apare mai ales în gospodăriile lipsite de experienţă de migraÅ£ie.
Datele de sondaj relevă că principalele consecinÅ£e negative ale migraÅ£iei temporare pentru muncă sunt cele care se răsfrâng asupra familiei, în percepÅ£ia respondenÅ£ilor. Aproape jumătate (46%) dintre cei care sunt de părere că este un lucru rău că oamenii pleacă la muncă în străinătate îÅŸi argumentează opinia prin afirmaÅ£ii legate de viaÅ£a de familie. Depărtarea faţă de familie, echivalentă cu un anumit nivel de deprivare în sfera nevoilor de afectivitate este cea mai menÅ£ionată consecinţă negativă a plecării la muncă în străinătate (35%). În aceeaÅŸi categorie de menÅ£iuni mai pot fi adăugate afirmaÅ£iile despre „dezbinarea familiei" (9% din menÅ£iunile de consecinÅ£e negative) ÅŸi „suferinÅ£a celor care rămân acasă" (1%).

Pentru detalii suplimentare vă rugăm să ne contactaţi.
Mihaela Ştefănescu - coordonator de program (mstefanescu@osf.ro)
Mihai Şepeţean - manager comunicare (msepetean@osf.ro)Denisa Ionescu - recepţionist (dionescu@osf.ro)
http://www.osf.ro/ro/comunicate_detaliu.php?comunicat=19 (12 Decembrie 2006) „România intră in Uniunea Europeană fără persoanele cu dizabilităţi, adică fără aproximativ 500.000 dintre cetăţenii săi, pe care îi condamnă în continuare la izolare", declară Linda Fischer, coordonatoarea programului „Pune-te în locul meu!" din cadrul FundaÅ£iei pentru o Societate Deschisă. „InstituÅ£ii precum Primăria, Consiliul Local, tribunalul ÅŸi judecătoria sunt în continuare interzise acestor persoane! Cauzele sunt multiple, dar în principal avem de-a face cu o lipsa de informare asupra standardelor de accesibilizare a spaÅ£iului public la exigenÅ£ele persoanelor cu dizabilităţi. Avem un normativ care reglementează condiÅ£iile de realizare a amenajărilor de accesibilizare, dar nici măcar autorităţile publice nu par să Å£ină cont de acesta. Rezultatul: rampe inaccesibile, amenajări parÅ£iale care permit accesul limitat ÅŸi absenÅ£a aproape în întregime a adaptărilor necesare pentru persoanele cu deficienÅ£e senzoriale - nevăzători, surzi etc. O rampă la intrare poate fi un bun început, dar asta nu denotă un spaÅ£iu accesibil."
Din totalul celor 401 de obiective evaluate în perioada octombrie-decembrie 2006 în cadrul programului „Pune-te în locul meu!" a FundaÅ£ia pentru o Societate Deschisă, cu sprijinul OrganizaÅ£iei NaÅ£ionale a Persoanelor cu Handicap din România ÅŸi a altor ÅŸase organizaÅ£ii locale, doar 88 de clădiri pot fi declarate ca fiind parÅ£ial accesibilizate ÅŸi 75 ca fiind accesibilizate. Nici una dintre clădiri nu fost declarată ca fiind complet accesibilizată.
Actualul raport de monitorizare este rezultatul unui proiect de evaluare în baza unei metodologii standardizate în conformitate cu Normativul pentru Adaptarea Clădirilor Civile ÅŸi SpaÅ£iului Urban Aferent la ExigenÅ£ele Persoanelor cu Handicap (NP 051/2001). Au fost luate în considerare nu doar prevederile referitoare la accesul persoanelor cu probleme locomotorii, ci ÅŸi cele destinate accesibilizării spaÅ£iului la nevoile persoanelor cu probleme senzoriale.
ExerciÅ£iul de evaluare întreprins de organizaÅ£iile partenere în cadrul proiectului a urmărit gradul de implementare a prevederilor legale în adaptarea spaÅ£iului public la exigenÅ£ele persoanelor cu dizabilităţi în cazul:Guvernului ÅŸi altor instituÅ£ii ale administraÅ£iei centraleInstituÅ£iilor administraÅ£iei locale InstituÅ£iilor de învăţământ (liceal ÅŸi universitar)Infrastructurii ÅŸi mijloacelor de transport în comun la nivel localSpaÅ£iilor comerciale ÅŸi de turism/agrement
La nivelul primăriilor evaluate principalele probleme Å£in, concret, de: ghiÅŸeele mult prea înalte care nu permit comunicarea cu persoanele aflate în fotoliu rulant, lipsa afiÅŸelor cu pictograme, a marcajelor de semnalare pentru nevăzători, dificultăţi în deplasarea pe verticală ÅŸi accesul la grupurile sanitare. Singurele primării parÅ£ial accesibilizate sunt cele din BucureÅŸti (60,36 puncte[1]) ÅŸi Satu Mare (56,92 puncte), celelalte fiind declarate neaccesibile din cauza lipsei de facilităţi sau a neconformităţii cu standardele în vigoare.

Probleme similare au fost identificate ÅŸi în clădirile DirecÅ£iilor Generale pentru Asistenţă Socială ÅŸi ProtecÅ£ia Copilului, dintre care doar clădirile din Satu Mare (61,95 puncte) ÅŸi Râmnicu Vâlcea (64,25 puncte) au fost găsite ca fiind parÅ£ial accesibile. DeÅŸi aceste instituÅ£ii au în atribuÅ£iile lor protecÅ£ia persoanelor cu dizabilităţi ÅŸi furnizarea serviciilor de asistenţă destinate acestora, accesul persoanelor aflate în fotoliu rulant sau a persoanelor cu probleme senzoriale nu este posibil decât cu sprijinul unui însoÅ£itor. Această stare de fapt duce la propagarea statutului de asistat permanent al persoanelor cu dizabilităţi contribuind la menÅ£inerea unei percepÅ£ii distorsionate din partea comunităţii.
Spitalele au încă mari probleme în accesibilizare (nici una din instituÅ£iile de profil evaluate nu prezintă un nivel satisfăcător de accesibilizare), probleme la care concură starea de ansamblu a clădirilor în care funcÅ£ionează unităţile medicale. Un caz alarmant îl reprezintă Spitalul JudeÅ£ean Bacău cu un punctaj mediu la evaluare de doar 14,96 puncte.
Cât priveÅŸte liceele evaluate, rezultatele sunt ÅŸi mai modeste. Într-un context în care învăţământul inclusiv dă rezultate tot mai încurajatoare în Europa, liceele din România au unul dintre cele mai scăzute nivele de accesibilizare a spaÅ£iului fizic. Punctajul mediu pe toate liceele evaluate nu depăşeÅŸte 35 de puncte.
În cazul farmaciilor, BucureÅŸti (51 puncte), Bacău (50 puncte) ÅŸi Satu Mare (52 puncte) asigură un nivel minim de accesibilizare, doar Râmnicu Vâlcea (80 puncte) situându-se la un nivel satisfăcător.
Dintre unităţile bancare evaluate doar cele din BucureÅŸti (66 puncte) au obÅ£inut un punctaj cât de cât satisfăcător. Majoritatea băncilor dispun de rampe de acces, însă accesul la serviciu în interiorul instituÅ£iilor este îngreunat de lipsa facilităţilor relevante.
Supermarketurile prezintă un nivel mai bun de accesibilizare, cu un vârf de peste 90 de puncte în cazul celor din BucureÅŸti ÅŸi Râmicu Vâlcea ÅŸi un nivel minim de aproximativ 30 de puncte în cazul unităţilor comerciale din ConstanÅ£a. De remarcat iniÅ£iativa Carrefour de a marca locurile de parcare pentru persoanele cu dizabilităţi cu indicatoarele „Dacă îmi iei locul, ia-mi ÅŸi handicapul!", care denotă interesul susÅ£inut pentru accesibilizare.
Starea hotelurilor este una precară, doar Satu Mare (83 puncte) Å£inând o notă bună la capitolul accesibilizării. O situaÅ£ie interesantă, mai ales în contextul neocupării litoralului din această vară, o constituie ConstanÅ£a, cu nivel de accesibilizare foarte scăzut (20 puncte).
Transportul în comun de suprafaţă este apreciat ca satisfăcător în BucureÅŸti, Satu Mare ÅŸi Vâlcea doar din perspectiva accesibilizării parcului auto. StaÅ£iile de transport rămân în continuare punctul nevralgic. Un semnal de alarmă trebuie tras în cazul Bacăului ÅŸi al ConstanÅ£ei, unde accesibilizarea este inexistentă.
Pentru mai multe detalii vă invităm să accesaÅ£i pagina web a FundaÅ£iei pentru o Societate Deschisă sau Centrul Virtual pentru Accesibilizare dezvoltat de OrganizaÅ£ia NaÅ£ională a Persoanelor cu Handicap din România la http://www.integration.ro/.
Parteneri locali:
Bacău - Societatea Handicapaţilor Fizic
BucureÅŸti - FundaÅ£ia Motivation România
Constanţa - Fundaţia pentru o Viaţă mai Bună
Cluj Napoca - Centrul Lamont
Râmnicu Vâlcea - Societatea NaÅ£ională Independentă a HandicapaÅ£ilor din România
Satu Mare - Asociaţia Handicapaţilor Fizic

Persoane de contact:

Linda FischerManager ProgramFundaţia pentru o Societate DeschisăTel: 021 212 1101Fax: 021 212 1032Email: lfischer@osf.ro

[1] Scorul final de accesibilizare, calculat prin medii ponderate. Punctajul obţinut se interpretează astfel: 0-50 - inaccesibil; 50-75 - parţial accesibil; 75 -99 - accesibil; 100 - permite accesul independent si nerestricţionat.
http://www.osf.ro/ro/comunicate_detaliu.php?comunicat=18 (5 decembrie 2006) În timp ce doar jumătate din electorat s-ar prezenta la vot, liderii continuă să fie principalul capital electoral al partidelor politice româneÅŸti, relevă Barometrul de Opinie Publică realizat de FundaÅ£ia pentru o Societate Deschisă (FSD). Următorul factor care grupează simpatizanÅ£ii partidelor este reprezentat de accesul la resurse similare (materiale, umane, relaÅ£ionale), valorile ÅŸi ideologiile comune fiind mai puÅ£in importante.

Partidele care îÅŸi îmbunătăţesc poziÅ£ia în opÅ£iunile electoratului sunt cele asociate unui lider puternic. Traian Băsescu (61%), Corneliu Vadim Tudor (13%) ÅŸi George Becali (10%) sunt primii trei în preferinÅ£ele electoratului care ÅŸi-a exprimat intenÅ£ia de vot, iar formaÅ£iunile cu care sunt asociaÅ£i - AlianÅ£a „D.A.", PRM, PNG, se află în creÅŸtere. Majoritatea votanÅ£ilor PSD nu se identifică cu nici unul din liderii partidului, ceea ce contribuie la stagnarea partidului în opÅ£iunile de vot ale românilor.
În interiorul AlianÅ£ei „D.A.", se identifică tot mai clar trei segmente distincte de alegători. Cei care optează în primul rând pentru Alianţă ca întreg sunt cei mai mulÅ£i (27% dintre cei care au o opÅ£iune de vot), dar ÅŸi cei mai puÅ£in informaÅ£i ÅŸi mai dezinteresaÅ£i de politică. În general au un capital redus de relaÅ£ii utile ÅŸi ponderea lor este mai mare în sate înstărite. Al doilea grup ca mărime este cel al alegătorilor care se orientează în primul rând către PD (19% din cei care ÅŸi-au exprimat opinia). AceÅŸtia reprezintă un segment foarte puternic în oraÅŸe mari ÅŸi mai ales în BucureÅŸti, dar sunt în acelaÅŸi timp cei mai săraci dintre susÅ£inătorii AlianÅ£ei în ceea ce priveÅŸte resursele materiale. Cei mai activi dintre votanÅ£ii „D.A.", dar ÅŸi cei mai puÅ£ini (7% dintre românii care au o opinie electorală), sunt cei din al treilea grup, care aleg în primul rând PNL. Ponderea lor creÅŸte în oraÅŸe, mai ales în cele medii ÅŸi mici, ÅŸi scade în mediul rural, iar în interiorul fiecărui mediu de rezidenţă sunt localizaÅ£i în zone mai dezvoltate economic. PNL obÅ£ine scoruri mai bune printre cei tineri, printre cei care au venituri mai mari, cei cu loc de muncă sau o afacere, cei care intenÅ£ionează să îÅŸi deschidă o afacere. În ansamblu, votanÅ£ii „D.A." se autopoziÅ£ionează la centru-dreapta, cu simpatizanÅ£ii PD cel mai aproape de centru, în timp ce alegătorii PNL se declară a fi, în medie, cel mai de dreapta grup electoral.

Principalul partid de opoziÅ£ie, PSD, nu are un lider bine definit. Dintre simpatizanÅ£ii partidului, sunt mai mulÅ£i cei care îl votează pe Traian Băsescu decât cei care îl aleg pe Mircea Geoană. PSD are un electorat distribuit relativ uniform pe medii de rezidenţă, dar cu o suprareprezentare în satele mărginaÅŸe ÅŸi o subreprezentare în oraÅŸele mari. De asemenea, este un electorat cu o medie de vârstă ridicată ÅŸi cu pondere mai mare în rândul populaÅ£iei inactive (pensionari, ÅŸomeri, casnici). Numărul votanÅ£ilor PSD scade la jumătate faţă de media naÅ£ională în Transilvania, MaramureÅŸ sau BucureÅŸti ÅŸi este în continuare ridicat în Moldova, Oltenia ÅŸi Muntenia. SimpatizanÅ£ii PSD formează singurul grup electoral care, ca medie, se autopoziÅ£ionează la stânga axei politice.
În ceea ce priveÅŸte principalii lideri politici, profilurile electorale ale votantului român rămân în continuare constante, dar relevă câteva surprize. PreÅŸedintele Băsescu este mai popular în rândul femeilor (67% dintre femeile care au o opÅ£iune l-ar vota pe actualul preÅŸedinte), al celor care locuiesc în urban mare (66% dintre cei care ar vota ), sau al celor cu educaÅ£ie post-liceală (75% opÅ£iuni pro-Băsescu în interiorul categoriei) ÅŸi universitară (75%). În acelaÅŸi timp, 40% dintre susÅ£inătorii PSD care s-ar prezenta la urne pentru alegerea unui preÅŸedinte l-ar vota pe Traian Băsescu, deÅŸi PSD se defineÅŸte ca „principal partid de opoziÅ£ie". Corneliu Vadim Tudor este mai popular în rândul bărbaÅ£ilor  la nivel naÅ£ional (15% dintre bărbaÅ£ii care au o opÅ£iune i-ar acorda votul), al celor peste 55 de ani (17%) ÅŸi al alegătorilor din comunităţi rurale mici (cota lui Vadim creÅŸte la 18% în rândul acestora). IntenÅ£ia de vot pentru preÅŸedintele PRM este semnificativ mai scăzută în rândul femeilor (doar 11% în interiorul categoriei), al celor cu vârste cuprinse între 18 ÅŸi 34 de ani (4%), locuind în oraÅŸe cu peste 200.000 de locuitori (9%).
Conform datelor Barometrului de Opinie Publică, Gigi Becali este semnificativ mai popular în rândul tinerilor care au o opÅ£iune (21% dintre aceÅŸtia i-ar acorda votul), al bărbaÅ£ilor (12%), al celor care au lucrat în străinătate cel puÅ£in o dată (24%), sunt necăsătoriÅ£i (20%) ÅŸi locuiesc în oraÅŸe cu populaÅ£ii cuprinse între 100.000 ÅŸi 200.000 de locuitori (17%). Vectorii atitudinali după care se structurează intenÅ£ia de vot pentru George Becali, sunt în număr de patru: un sentiment cronic de neîncredere în instituÅ£iile statului, mediatizarea TV, liberalismul moral ÅŸi pasiunea pentru fotbal în general ÅŸi clubul Steaua în particular.
Datele construiesc în jurul lui Mircea Geoană un portret de non-lider, de vreme ce el reuÅŸeÅŸte doar marginal să mobilizeze antagonisme sociale, ori să convertească nemulÅ£umirile populaÅ£iei în intenÅ£ie de vot. DeÅŸi ar trebui să funcÅ£ioneze ca locomotivă electorală a partidului pe care îl conduce, liderul PSD obÅ£ine mai puÅ£in de o treime din intenÅ£ia de vot pentru partid (6% Mircea Geoană faţă de 20% PSD). Mircea Geoană este semnificativ mai popular în rândul pensionarilor ÅŸi al persoanelor de peste 55 de ani. În interiorul primei categorii intenÅ£ia de vot pentru liderul PSD este de 10%, iar în cea de-a doua de 9%. La intersecÅ£ia dintre variabilele sex ÅŸi vârstă putem identifica categoria socio-demografică care în mod tipic oferă cel mai consistent suport pentru Mircea Geoană, adică cea a bărbaÅ£ilor peste 55 de ani, în rândul cărora intenÅ£ia de vot este de 13%.

Pentru majoritatea românilor principalele atribute pe care trebuie să le aibă un preÅŸedinte sunt : "să lupte împotriva corupÅ£iei 67%; să fie un bun organizator 66,8%; să impună ordinea ÅŸi disciplina 65%; să fie un bun român 58,2%." Doar 32% consideră că este important ca preÅŸedintele să nu fi fost colaborator al fostei Securităţi, iar 20% ca preÅŸedintele să fie susÅ£inut de partidul pentru care ÅŸi-au exprimat votul. „Urmărind aceste trăsături selectate ca necesare pentru viitorul preÅŸedinte, observăm că cele mai frecvent menÅ£ionate intră în sfera a ceea ce numim leadership, însă nu neapărat în sfera a ceea ce am numi un leadership democratic", declară Andrei Gheorghiţă, analist politic, membru al echipei de cercetători care a realizat Barometrul de Opinie Publică al FSD.
Cercetarea se fundamentează pe un sondaj de opinie realizat în perioada 7-19 octombrie, pe un eÅŸantion de 1975 de persoane în vârstă de 18 ani ÅŸi peste, reprezentativ pentru populaÅ£ia adultă neinstituÅ£ionalizată a României, cu o eroare tolerată de ± 2,3%. Culegerea ÅŸi introducerea datelor a fost asigurată de The Gallup Organization România. SelecÅ£ia respondenÅ£ilor a fost făcută pe baza listelor electorale, asigurând astfel consultarea populaÅ£iei inclusiv din zonele rurale mărginaÅŸe. Barometrul de Opinie Publică (BOP) este marcă înregistrată a FundaÅ£iei pentru o Societate Deschisă. http://www.osf.ro/ro/comunicate_detaliu.php?comunicat=17 (10 septembrie 2006) FundaÅ£ia pentru o Societate Deschisă, Transparency International România ÅŸi Centrul de Resurse Juridice îÅŸi exprimă profunda îngrijorare faţă de modul în care se dezbate legislaÅ£ia anticorupÅ£ie în România, cu precădere în ceea ce priveÅŸte legea de înfiinÅ£are a AgenÅ£iei NaÅ£ionale de Integritate. Dezbaterile din cadrul comisiei juridice a Camerei DeputaÅ£ilor conduc la golirea ÅŸi mai mult de conÅ£inut a proiectului de act normativ, astfel încât legea îÅŸi pierde raÅ£iunea de a fi ÅŸi ajunge să fie un regres vizibil faţă de prevederile legilor 161/2003 ÅŸi 115/1996.
Cauzele principale ale acestei abordări superficiale sunt reprezentate pe de-o parte, de întârzierea de un an ÅŸi jumătate cu care Guvernul a trimis acest proiect de act normativ în dezbaterea parlamentului, iar, pe de altă parte, de abordarea acestei dezbateri ca o luptă între partidele politice, lipsită de principii ÅŸi responsabilitate politică în faÅ£a cetăţenilor, care aÅŸteaptă ca statul să garanteze creÅŸterea standardelor de integritate în viaÅ£a publică.
Un alt element care conduce la această discuÅ£ie nestructurată ÅŸi excesiv politizată îl reprezintă lipsa de claritate a textului propus, confuzia între ceea ce înseamnă un instrument de prevenÅ£ie ÅŸi unul de combatere. Această ambiguitate a reprezentat cel mai bun argument pentru unele partide politice în a respinge orice prevederi care ar fi obligat politicienii să acÅ£ioneze în limitele unei conduite integre, cu respectarea unui regim strict privind incompatibilităţile, evitarea conflictelor de interese ÅŸi posibilitatea de acumulare nejustificată de averi.
Totodată, atragem atenÅ£ia asupra numeroaselor vicii de fond ÅŸi de formă ale proiectului de act normativ, aÅŸa cum sunt acestea semnalate de către Consiliul Legislativ în avizul său.
OrganizaÅ£iile semnatare fac un apel la toate partidele politice ÅŸi reprezentanÅ£ii acestora în comisia juridică a Camerei DeputaÅ£ilor pentru abordarea acestui instrument de politică publică anticorupÅ£ie cu responsabilitate, astfel încât să îi fie garantată eficienÅ£a ÅŸi eficacitatea. De asemenea, solicită reprezentantului Ministerului JustiÅ£iei la dezbateri, o mai mare flexibilitate ÅŸi acceptarea corectării erorilor de fond ÅŸi de formă ale proiectului de act normativ. Considerăm că este absolut necesar ca raportul comisiei juridice a Camerei DeputaÅ£ilor să cuprindă votul nominal al membrilor pentru fiecare dintre amendamentele ÅŸi articolele adoptate, pentru ca societatea civilă să poată monitoriza punctul de vedere exprimat de fiecare parlamentar în parte.

Renate Weber - PreÅŸedintă, FundaÅ£ia pentru o Societate DeschisăGeorgiana Iorgulescu - Directoare Executivă, Centrul de Resurse JuridiceVictor Alistar - Director Executiv, Transparency International România
http://www.osf.ro/ro/comunicate_detaliu.php?comunicat=9 Fundatia pentru o Societate Deschisa precizeaza ca informatia aparuta pe grupul de discutii FreeEx si primita de mai multe redactii, continand un numar restrins de intrebari si rezultatele unui sondaj care masoara intentia de vot NU FACE parte din vreun sondaj comandat de FSD. Fundatia nu realizeaza sondaje politice si este inclinata sa creada ca acest gest este mai degraba o incercare de manipulare a opiniei publice prin care se doreste acreditarea ideii privind apropierea FSD de lumea politica.
Lansarea traditionalului Barometru de Opinie Publica, va avea loc la inceputul lunii iulie si va avea, pe linga ampla cercetare sociala obisnuita, o tema distincta privind perceptia asupra presei din Romania. Evident, veti primi din timp invitatia de participare la lansarea Barometrului, iar odata cu lansarea acestuia, ca totdeauna, in spiritul deplinei transparente, intreg pachetul de date va fi disponibil pe site-ul fundatiei.
Fundatia pentru o Societate Deschisa
http://www.osf.ro/ro/comunicate_detaliu.php?comunicat=1 Fundatia pentru o Societate Deschisa, Centrul de Resurse Juridice si Transparency International-Romania isi exprima profunda ingrijorare fata de viitorul statului de drept in Romania. Sub pretextul luptei impotriva coruptiei si ale unor asa zise cerinte ale Uniunii Europene, recentele modificari ale Codului de procedura penala reprezinta, de fapt, grave incalcari ale drepturilor omului, cu precadere a dreptului la viata privata al persoanelor, a dreptului la aparare, cu consecinte serioase asupra evolutiei democratice a tarii.
1. Consideram ca inacceptabila posibilitatea oferita procurorilor de a intercepta corespondenta electronica si de a efectua inregistrari telefonice timp de 48 de ore fara un mandat emis de un judecator. Mai mult, se prevede o perioada de gratie de inca 48 de ore la dispozitia porcurorului pentru a informa judecatorul cu privire la interceptarile pe care le-a efectuat fara mandat! Ceea ce inseamna ca, de fapt, procurorul are libertate deplina timp de 96 de ore!! Nu se prevede de cite ori procurorul are dreptul de a se prevala de prevederile acestea pe parcursul urmarii penale in aceeasi cauza, ceea ce poate duce la concluzia ca este strict optiunea sa. O posibilitate care va da nastere la numeroase abuzuri. Acest lucru este cu atit mai grav cu cit Ministerul Justitiei (care initial a solicitat ca interceptarea fara mandatul unui judecator sa se poata produce timp de 72 de ore!!) nu a oferit nici un argument serios pentru o astfel de restringere a dreptului la viata privata (si deci a incalcarii art. 8 din Conventia europeana a drepturilor omului) in afara eternei scuze privind lupta impotriva coruptiei, criminalitatii organizate si, eventual, a terorismului. Atragem atentia ca atingerea acestor obiective, a caror importanta nu o contestam, trebuie sa se faca fara a abdica de la principiile unui stat de drept, ale unei democratii functionale, bazate pe respectul drepturilor omului.
2. Este, de asemenea, inacceptabila ingerinta in relatia avocat-client, prin interceptarea convorbilor telefonice, confidentialitatea specifica acestei relatii fiind esentiala pentru garantarea dreptului la aparare (protejat de art, 6 din Conventia europeana a drepturilor omului). Ar fi fost de asteptat ca Ministerul Justitiei sa elimine aceasta prevedere din Codul de procedura penala in loc sa introduca prevederea posibilitatii folosirii inregistrarii ca mijloc de proba.
3. Continuarea practicii actuale ca inregistrarile telefonice sa fie facute de SRI inclusiv in cazurile instrumentate de procuror este o alta inclacare a dreptului persoanei - invinuit sau inculpat - la viata privata si la aparare si, implicit, la un proces corect si echitabil. Justificarea existentei aparaturii numai la SRI este o scuza jalnica pentru un stat care se pretinde a fi de drept. Dotarea parchetelor cu aparatura specifica, chiar daca ar fi fost costisitoare, ar fi fost mult mai potrivita pentru respectarea principiilor dupa care Romania ar trebui sa functioneze. Ingerinta serviciilor secrete - fie si numai prin simplul act al inregistrarilor - in activitatea parchetelor, deci a autoritatii judecatoresti, este inadmisibila.
In loc sa se modifice legea sigurantei nationale si actualele proiecte de lege care permit agentilor SRI sa intercepteze comunicatiile, inclusiv cele telefonice, timp 48 de ore fara un mandat emis de judecator, Ministerul Justitiei a optat pentru solutia contrara, marind sfera persoanelor care pot face acest lucru, prin includerea procurorilor. Se explica astfel de Ministerul Justitiei nu a exprimat niciodata un punct de vedere critic privind drepturile exagerate ale agentilor de informatii si contrainformatii, inlcusiv cel de interceptare a convorbirilor telefonice fara mandat.
Dincolo de incalcarile drepturilor omului semnalate mai sus, atragem atentia asupra unei alte consecinte grave a acestor ultime decizii legislative: in locul unei reforme a justitiei care sa intareasca rolul judecatorului, sa il responsabilizeze si implicit sa contribuie la sporirea increderii populatiei in corpul judecatoresc, actualele reglementari conduc la subminarea pozitiei judecatorilor, la considerarea lor ca niste cantitati neglijabile, in functie de interesul punctual al unui porcuror. In locul unei evolutii catre un stat de drept functional, cu un Parchet eficient dar controlat de puterea judecatoreasca, exista riscul de a ajunge in situatia in care sa vedem o reintarire a vechii Procuraturi, pe care o consideram disparuta.
O astfel de politica penala, mai potrivita unui stat politienesc, nu ne va aduce mai aproape de Uniunea Europeana, pentru ca nu prin restringerea drepturilor omului vom reusi sa devenim compatibili cu standardele si cerintele UE. Intr-o democratie functionala, asa cum Romania doreste sa fie, este obligatoriu ca lupta impotriva criminalitatii de orice fel sa se faca numai cu respectarea regulilor democratice si a drepturilor omului.

Renate Weber - Presedinta, Fundatia pentru o Societate DeschisaGeorgiana Iorgulescu - Directoare Executiva, Centrul de Resurse JuridiceVictor Alistar - Director Executiv, Transparency International România 

http://www.osf.ro/ro/comunicate_detaliu.php?comunicat=8 Semnatarii prezentului comunicat sustin necesitatea unei legi care sa asigure un control consecvent si eficient privind declaratiile de avere, conflictele de interese si situatiile de incompatibilitate. Tocmai de aceea, proiectul de lege elaborat de Ministerul Justitiei (aflat pe site-ul MJ), prin care se reglementeaza aceste domenii si se infiinteaza Agentia Nationala de Integritate merita o analiza aprofundata. Trebuie remarcat ca actualul proiect are cateva carente majore cu consecinte grave atat in ceea ce priveste respectarea drepturilor omului cat si eficienta luptei impotriva coruptiei.
1. Actualul proiect reprezinta un regres fata de proiectul de lege adoptat inca din 2004 de Camera Deputatilor si care se afla de mai bine de un an in Senat, nu numai pentru ca va necesita timp pentru parcurgerea procesului legislativ, cât mai ales din perspectiva continutului sau. Proiectul aflat în Senat (camera decizionala) are definitii comprehensive privind conflictele de interese si incompatibilitatile, iar reglementarile au o mai mare coerenta, acoperind categorii profesionale care scapa actualului proiect al MJ (de exemplu, consiliile stiintifice si comisiile consultative de pe linga autoritati centrale, cum ar fi Agentia Nationala a Medicamentului, sau cel de pe linga Ministerul Educatiei Nationale pentru acordarea titlurilor stiintifice si gradelor universitare). In prezentul proiect al MJ, conflictele de interese sunt ca si anulate în sfera sanctionarii administrative, pentru ca se face trimitere la incriminarea penala, care este generala, si numai daca parchetul va dispune neînceperea urmaririi penale, Agentia Nationala de Integritate va relua cercetarea administrativa pentru „restul" formelor de conflict de interese, fiind neclar in ce anume va consta acest „rest".
2. Multe texte contin concepte nedefinite sau formulari vagi, ceea ce face ca proiectul sa fie in contradictie cu solicitarile si intreaga jurisprudenta CEDO conform careia legea trebuie sa fie „clara si predictibila". De exemplu, in ceea ce-i priveste pe magistrati, sunt incriminate „legaturile de strânsa afectiune" sau „legaturile de puternica afectiune" fara sa se precizeze care este instrumentul de evaluare a acestei stari de drept, cu consecinte foarte grave asupra carierei judecatorilor.
Sau, competenta ANI de a dezvolta relatii de parteneriat cu cetatenii si de a le acorda „servicii de asistenta". Nu se mentioneaza despre ce fel de servicii de asistenta ar putea fi vorba, lucru grav in conditiile in care ANI poate fi sesizat de orice persoana!
Sau sanctionarea faptei de a „nu justifica in mod rezonabil" diferenta dintre bunurile detinute si cele care puteau fi dobindite din venituri legal realizate. Evident, nu sunt precizate criteriile dupa care se va aprecia „rezonabilitatea" justificarii.
In aceeasi categorie, a fomularilor vagi si care vor putea fi interpretate abuziv, se incadreaza si prevederile referitoare la „cheltuielile familiei in functie de standardul de viata", fara nici o mentiune privind criteriile de apreciere a standardul de viata.
Controlul averilor se fondeaza pe notiunea de „nejustificat" fara ca termenul sa fie explicat, ceea ce ar fi absolut necesar in conditiile in care art. 44 (8) din Constitutie instituie prezumtia dobindirii licite („Caracterul licit al dobandirii se prezuma").
3. Actul normativ contine o serie de confuzii procedurale între procedura contenciosului administrativ, cea fiscala, procedura civila, împletite cu elemente de procedura penala, amalgam care va face ca legea sa fie inaplicabila si deci ineficienta. Ne exprimam temera ca judecatorii, care vor avea o reala dificultate sa decida porcedura de urmat, vor fi eternii acari pauni.
4. Proiectul elaborat de Ministerul Justitiei adauga la insasi Constitutia Romaniei, dând ANI competenta de emitere a deciziei privind incompatibilitatea Presedintelui ca procedura de sesizare a Parlamentului pentru aplicarea unei sanctiunii disciplinare!
5. Pentru magistrati, si numai pentru ei, legea este si mai drastica prevazând ca, in cazul indepartarii din magistratura pe motive de incompatibilitate, acestia au interdictie de a exercita orice functii de specialitate juridica timp de 3 ani, ceea ce reprezinta o grava incalcare a drepturilor omului, magistrati fiind pusi in situatia de a face, eventual, munci necalificate.
6. Exista mai multe prevederi care constituie grave incalcari ale dreptului la aparare al persoanei, implicit al articolului 6 din Conventia europeana a drepturilor omului. Citeva exemple: In loc sa se prevada „obligatia" inspectorului ANI de a aduce la cunostinta persoanei controlate actele dosarului si „dreptul" acesteia de a fi asistata de avocat, cu sanctionarea inspectorului care nu respecta acesta obligatie, proiectul precizeaza doar posibilitatea de a lua cunostinta de dosarul intocmit si asistenta avocatiala.
Mai grav, se precizeaza ca actele intocmite in cursul cercetarii prealabile - deci inaintea declansarii controlului - pot constitui mijloace de proba, desi pe parcursul cercetarii prealabile persoan nu are posibilitatea de a se apara, nefiind nici macar citata. Persoana care ataca in tribunal decizia ANI si care este nemultumita de hotararea instantei de fond, nu are, practic, posibilitatea de a face un recurs motivat, pentru ca termenul de redactare a hotararii (5 zile) coincide cu cel al declararii recursului. Nici o alta dispozitie nu precizeaza vreun alt termen de depunere a motivelor de recurs.
7. Un alt element de maxima gravitate este „Timpul 0" ales de Ministerul Justitiei: in art. 18 alin. (2) se prevede ca nu pot fi supuse controlului bunurile dobandite anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 161/2003, iar în alin. (1) se prevede ca cercetarea se face pentru diferentele acumulate în cadrul unui mandat, deci primele averi care se vor verifica sunt pe mandatul 2004-2008. Consideram ca aceste prevederi pot constitui premise serioase pentru albirea averilor. Optiunea Ministerului Justitiei este de neinteles si reprezinta un regres urias fata de prevederile Legii 115/1996 care instituia procedura pentru perioada de dupa 1 ianuarie 1990.
8. Nu exista nici o prevedere care sa se refere la expertiza si experienta pe care trebuie sa o aiba personalul ANI, desi inspectorii acestei institutii au un rol foarte important in combaterea coruptiei. De altfel, nu se prevede nici o procedura de selectie a acestora, cu exceptia primilor 25 care vor fi detasati (nu se stie pe ce criterii) de la citeva ministere si agentii. Este interesant de semnalat ca primul Presedinte al Agentiei va fi obligat sa lucreze cu oameni la selectarea carora nu va avea nici un cuvint de spus, procedura de selectie a presedintelui efectuandu-se dupa ce ANI va avea deja staff functional.
9. O Agentie care nu da socoteala nimanui. Nu exista nici o procedura de evaluare a activitatii Agentiei, auditul extern prevazut de proiect referindu-se strict la evaluarea calitatii managementul. In fapt, aceasta Agentie, autoritate administrativa autonoma, nu da socoteala nimanui de eficienta ei, Consiliul National de Integritate avand mai degraba un rol de fatada, nici macar competenta de a solicita revocarea presedintelui in cazul unui management defectuos.
S-a discutat despre posibilitatea ca Guvernul sa isi angajeze raspunderea pentru acest proiect. Consideram ca ar fi o uriasa greseala, avind in vedere carentele grave ale proiectului. Precizam ca organizatiile semnatare sustin fara rezerve politicile publice eficiente de prevenire si combatere a coruptiei precum si reforma sistemului judiciar, atunci când acestea sunt coerente si prezinta suficiente argumente de eficacitate. Oricât de mult ne dorim integrarea europeana a României, pe care o promovam constant, prin toate actiunile noastre, acesta nu poate sa reprezinte un argument pentru acte normative care încalca drepturile omului si reprezinta acte de vointa individuala, bulversând si mai mult ordinea juridica din România. Prezentam în anexa câteva considerente de ordin tehnic care pot face lesne de înteles îngrijorarea organizatiilor semnatare.

Renate Weber - Presedinta, Fundatia pentru o Societate DeschisaGeorgiana Iorgulescu - Directoare Executiva, Centrul de Resurse JuridiceVictor Alistar - Director Executiv, Transparency International România
http://www.osf.ro/ro/comunicate_detaliu.php?comunicat=10 FundaÅ£ia pentru o Societate Deschisă a luat poziÅ£ie faţă de recent aprobata Strategia de Securitate naÅ£ională a României. Salutând intenÅ£ia demilitarizării serviciilor, ne limităm în acest moment la a semnala câteva din aspectele pe care le considerăm de maximă gravitate în pachetul legislativ.

Puteti citi intreaga analiză aici.

Pentru mai multe detalii, vă rugăm să contactaţi pe Mihai Şepeţean - Manager Comunicare al Fundaţiei pentru o Societate Deschisă - la tel. 0728 88 90 73.
http://www.osf.ro/ro/comunicate_detaliu.php?comunicat=11 (18 Aprilie 2006) România a făcut progrese importante în procesul de aderare la Uniunea Europeană. „Brief Assessment on Romania's Compliance with Some Critical EU Requirements", raportul realizat de FundaÅ£ia pentru o Societate Deschisă (FSD), Centrul de Resurse Juridice (CRJ) ÅŸi Centrul de Resurse pentru Comunităţile de Romi (CRCR), înfăţiÅŸează realizările obÅ£inute pe câteva paliere-cheie, atrăgând, totodată, atenÅ£ia asupra neîmplinirilor care trebuie depăşite în perioada imediat următoare.
Cele trei organizaÅ£ii susÅ£in ferm aderarea României la 1 ianuarie 2007, indiferent de o eventuală  monitorizare specială din partea U.E. Raportul se referă la câteva dintre derapajele ÅŸi contradicÅ£iile instituÅ£ionale din zona politicului, a justiÅ£iei, corupÅ£iei ÅŸi a respectării drepturilor ÅŸi libertăţilor fundamentale ale omului ÅŸi ale minorităţilor. De asemenea, el precizează deficienÅ£ele legislative ÅŸi instituÅ£ionale din zona protecÅ£iei mediului. Nu în ultimul rând, sunt prezentate plusurile ÅŸi minusurile recentei reforme din administraÅ£ia publică.
„În prezent, viaÅ£a politică din România este marcată de un număr mare de tensiuni ÅŸi conflicte care se manifestă atât la nivelul Executivului, între Executiv ÅŸi Parlament, dar ÅŸi în cadrul opoziÅ£iei parlamentare. Este obligatoriu ca România să aibă stabilitate politică nu doar pentru a transmite un mesaj pozitiv către Bruxelles, ci pentru că numai astfel se vor realiza reformele necesare ÅŸi se va demonstra că România este un partener predictibil", afirmă Renate Weber, preÅŸedinta FundaÅ£iei pentru o Societate Deschisă.
Georgiana Iorgulescu, directoarea Centrului de Resurse Juridice îÅŸi exprimă speranÅ£a ca „Sub auspiciile unui foarte ambiÅ£ios plan de acÅ£iune al reformei sistemului judiciar, cu termene extrem de strânse, să vedem într-un viitor cât mai apropiat implicaÅ£iile practice ale unei viziuni reformatoare care să cuprindă politicile din domeniul civil ÅŸi penal, precum ÅŸi reforma celorlalte profesii juridice."
„La ÅŸase luni de la ultimul Raport de Å£ară al Comisiei Europene, progresele în reforma administraÅ£iei publice sunt prea puÅ£in satisfăcătoare. DeÅŸi imediat după Raportul amintit Ministerul AdministraÅ£iei ÅŸi Internelor a anunÅ£at o agendă ambiÅ£ioasă pentru recuperarea restanÅ£elor, acestea continuă să greveze domenii importante precum statutul funcÅ£ionarilor publici ÅŸi reforma administraÅ£iei publice locale. În special din cauza inconsecvenÅ£ei cu strategia iniÅ£ială, Legea privind instituÅ£ia prefectului a fost modificată prin ordonanţă de urgenţă, dar amendamentele aduse sunt adecvate numai într-o mică măsură", consideră Valerian Stan, expert independent.
Cele trei organizaÅ£ii invită autorităţile să elaboreze o viziune cu privire la dezvoltarea societăţii româneÅŸti în ansamblu, considerând că strategiile diferitelor domenii pe care acestea le gestionează  trebuie să fie în conformitate cu această viziune, consecvenţă care trebuie să se manifeste ÅŸi în implementarea lor. Acest lucru ar fi, în primul rând, în beneficiul României ÅŸi al cetăţenilor ei.

Pentru mai multe detalii, vă rugăm să contactaÅ£i pe Mihai ÅžepeÅ£ean - Manager Comunicare al FundaÅ£iei pentru o Societate Deschisă - la tel. 0728 88 90 73. http://www.osf.ro/ro/comunicate_detaliu.php?comunicat=15 (1 februarie 2006) Aproape trei sferturi dintre locuitorii satelor româneÅŸti susÅ£in integrarea României în Uniunea Europeană ÅŸi două treimi aÅŸteaptă o îmbunătăţire a vieÅ£ii după aderare, relevă datele Eurobarometrului Rural, prezentate astăzi publicului de către FundaÅ£ia pentru o Societate Deschisă (FSD). TotuÅŸi, românii din mediu rural se consideră în continuare slab informaÅ£i în legătură cu Uniunea Europeană, politicile ÅŸi instituÅ£iile sale ÅŸi marea majoritate nu ÅŸtiu să răspundă la întrebări simple despre Uniune.
Principala sursă de informare despre Uniunea Europeană este televiziunea (nominaliză de 58% dintre respondenÅ£i) urmată de discuÅ£iile cu rudele, prietenii, colegii (24%). 23% dintre cetăţenii români care locuiesc în mediul rural declară că nu îi interesează informaÅ£iile pe teme europene.
Sentimentul inspirat cel mai des românilor de la Å£ară de către Uniunea Europeană este speranÅ£a. 55% dintre respondenÅ£i spun că Uniunea Europeană le oferă un sentiment de speranţă, faţă de numai 33% încredere ÅŸi doar 8% entuziasm.
Satele româneÅŸti aÅŸteaptă integrarea, dar 85% dintre locuitorii lor merg încă la closetul din curte, 68% dintre gospodării îÅŸi aduc apa de la fântâna din curte sau de pe stradă, iar alimentarea cu gaze naturale a ajuns la doar 9% dintre casele sătenilor.
EuroBarometrul Rural este un program de cercetare iniÅ£iat de FundaÅ£ia pentru o Societate Deschisă în anul 2002 ÅŸi se află la a doua ediÅ£ie. Cercetarea este un instrument de analiză cantitativă ÅŸi o bază pentru analiza calitativă a opiniei publice din mediul rural, unde se află aproape jumătate din populaÅ£ia activă a României. De asemenea, EuroBarometrul a fost conceput ca un instrument de testare a modului în care procesul de integrare în Uniunea Europeana este perceput de românii din mediul rural.
Datele pe care este fundamentată această ediÅ£ie a EuroBarometrului Rural au fost culese în perioada 22 noiembrie - 6 decembrie 2005 de Metro Media Transilvania pe un eÅŸantion de 1516 de persoane, reprezentativ pentru populaÅ£ia adultă neinstituÅ£ionalizată care locuieÅŸte în mediul rural. Marja de eroare a sondajului este de ± 2.5%.
Realizarea celei de-a doua ediţii a fost posibilă cu sprijinul financiar al Uniunii Europene prin programul Phare de Micro-Proiecte - Fondul Europa 2005.
http://www.osf.ro/ro/comunicate_detaliu.php?comunicat=16 (31 iulie 2006) Săptămâna trecută, Guvernul a elaborat o propunere de proiect de lege a securităţii naÅ£ionale. În legătură cu această iniÅ£iativă, FundaÅ£ia pentru o Societate Deschisă face următoarele precizări:
1.  Ierarhia legilor în stat ar putea face nefuncÅ£ională propunerea. Ideea de a avea o lege-cadru care să reglementeze ce anume înseamnă securitatea naÅ£ională ÅŸi riscurile la adresa acesteia poate fi salutară, dar pentru ca ea să fie funcÅ£ională este obligatoriu să facă parte dintr-un pachet mai larg care să cuprindă ÅŸi celelalte legi care reglementează acest domeniu ÅŸi care să fie în acord cu legea-cadru. ConstituÅ£ia României nu prevede ca securitatea naÅ£ională să fie reglementată printr-o lege organică, ceea ce înseamnă că toate legile din acest domeniu au aceeaÅŸi forţă juridică. În sistemul de drept românesc nu există practica de a elabora legi cadru cărora să li se subordoneze celelalte. Dimpotrivă, un principiu de drept este acela conform căruia legea specială derogă de la cea generală. AÅŸadar, necorelarea de început a acestor legi ÅŸi adoptarea mai întâi a legii securităţii naÅ£ionale ar putea avea efecte contrarii intenÅ£iilor iniÅ£iatorilor. Chiar dacă va conÅ£ine prevederi contrarii, o lege adoptată ulterior - de exemplul legea privind activitatea de informaÅ£ii, contrainformaÅ£ii ÅŸi securitate sau statutul ofiÅ£erilor de informaÅ£ii - se va aplica, în ciuda legii securităţii, din două motive: 
     • fie datorită faptului că este ultima adoptată, conform principiului care soluÅ£ionează conflictul legilor în timp, 
      • fie datorită faptului că va fi socotită o lege specială, care derogă de la cea generală, a securităţii naÅ£ionale.

AÅŸadar, aceleaÅŸi concepte, aceleaÅŸi definiÅ£ii, aceleaÅŸi garanÅ£ii procedurale trebuie să se regăsească în toate aceste legi. Altfel, legea-cadru a securităţii naÅ£ionale nu va fi decât o inaplicabilă declaraÅ£ie de bune intenÅ£ii.

De altfel, însăşi tehnica legislativă obligă la o astfel de abordare atunci când se doreÅŸte reglementarea unui domeniu prin mai multe legi.

În acest context, FSD îÅŸi exprimă temerea în legătură cu numărul mare de legi care sunt avute în vedere pentru a reglementa un singur domeniu, acela al securităţii naÅ£ionale (trei la acest moment) ÅŸi consideră că în hăţiÅŸul legislativ astfel creat se vor pierde tocmai drepturile ÅŸi libertăţile personale, a căror protecÅ£ie a fost atât de des invocată în ultima vreme. FundaÅ£ia pentru o Societate Deschisă consideră că se poate realiza ÅŸi adopta o singură lege care să reglementeze acest domeniu, să precizeze ce înseamnă securitatea naÅ£ională, riscurile la adresa ei, reglementând în acelaÅŸi timp activitatea de informaÅ£ii ÅŸi contrainformaÅ£ii, precum ÅŸi statutul ofiÅ£erilor de informaÅ£ii. S-ar evita astfel definiÅ£ii contrarii ÅŸi prevederi conflictuale, iar legea ar fi mult mai clară, accesibilă ÅŸi previzibilă.


2. InstituÅ£ii rămase fără reglementare
Propunerea de proiect a Guvernului desfiinÅ£ează două instituÅ£ii, Serviciul de ProtecÅ£ie ÅŸi Pază, care devine DirecÅ£ie în cadrul Ministerului AdministraÅ£iei ÅŸi Internelor, ÅŸi Serviciul de TelecomunicaÅ£ii Speciale, care se transformă într-o DirecÅ£ie în cadrul Ministerului Tehnologiei ÅŸi InformaÅ£iilor.

De-a lungul timpului au fost exprimate păreri critice cu privire la existenÅ£a SPP ÅŸi STS ca servicii de sine-stătătoare. Felul în care ele vor funcÅ£iona este o chestiune care Å£ine de voinÅ£a politică a Parlamentului, dar este imposibil ca aceste structuri să funcÅ£ioneze, fie ÅŸi o singură zi, fără să aibă un cadru normativ precis. Prezenta propunere nici măcar nu precizează că legile de funcÅ£ionare a celor doua servicii se abrogă, mulÅ£umindu-se să spună că „orice dispoziÅ£ii anterioare cu privire la securitatea naÅ£ională se abrogă". Nu există însă o modificare corespunzătoare a actelor normative pe baza cărora funcÅ£ionează MAI ÅŸi MTI. În lipsa unei modificări concomitente a tuturor acestor texte, care să reglementeze activitatea acestor structuri, ar însemna ca SPP ÅŸi STS să nu poată funcÅ£iona o perioadă de timp, ceea ce, evident, ar fi de neconceput.


3. Efecte confuze sau nedorite
Prezenta propunere are un capitol referitor la sancÅ£iuni în cazul infracÅ£iunilor contra securităţii statului în care se vorbeÅŸte de „crimele ÅŸi delictele" reglementate de titlurile III ÅŸi IV din Codul Penal. Dar referirea este la un Cod Penal care, deÅŸi adoptat ÅŸi promulgat, nu se aplică, intrarea lui în vigoare fiind amânata, Ministerul JustiÅ£iei exprimând ferma sa opoziÅ£ie faţă de acest cod. Evident, ar fi inadmisibil ca infracÅ£iuni împotriva securităţii statului să rămână nepedepsite din cauza unei confuzii.

Pe de altă parte, dispoziÅ£iile finale ale propunerii menÅ£ionează doar că „orice dispoziÅ£ii anterioare cu privire la securitatea naÅ£ională se abrogă". Trebuie spus că, în repetate rânduri, Comisia pentru DemocraÅ£ie prin Drept a Consiliului Europei (Comisia de la VeneÅ£ia) a recomandat României să fie foarte clară în astfel de situaÅ£ii ÅŸi să menÅ£ioneze întreaga listă de acte normative care se abrogă. Dincolo de acest aspect, în cazul de faţă consecinÅ£ele ar putea fi chiar nule, având în vedere că nu există legislaÅ£ie care să se refere la securitatea naÅ£ională, conceptul folosit până acum fiind acela de „siguranţă naÅ£ională" (legea nr. 51/1991).


4. Lipsa garanÅ£iilor în ceea ce priveÅŸte respectarea drepturilor omului
Asemeni propunerilor din pachetul celor patru legi adoptate de CSAT, ÅŸi actuala propunere păcătuieÅŸte prin aceeaÅŸi modalitate declarativă de a se referi la respectarea drepturilor omului ÅŸi accesul la justiÅ£ie a celor lezaÅ£i de activitatea celor care apără securitatea naÅ£ională fără să ofere, însă, nici o garanÅ£ie procedurală în acest sens. 

Astfel, oricât de salutare ar fi prevederile din art. 21, conform cărora „Componentele sistemului de securitate îÅŸi desfăşoară activitatea pentru a garanta cetăţenilor români exercitarea deplină a drepturilor ÅŸi libertăţilor fundamentale, într-un climat de legalitate ÅŸi stabilitate" ÅŸi faptul că aceste structuri „acÅ£ionează în folosul cetăţenilor", ele rămân simple declaraÅ£ii câtă vreme nu se prevede nimic despre cum anume se sancÅ£ionează comportamentul abuziv al serviciilor sau altor structuri de informaÅ£ii.

Tot astfel, sunt inaplicabile prevederile din art. 22: „Modalităţile de obÅ£inere a informaÅ£iilor de securitate respectă drepturile ÅŸi libertăţile omului ÅŸi nu aduc atingere vieÅ£ii private. Orice persoană este protejată prin lege împotriva oricăror imixtiuni în viaÅ£a privată".

Este evident că în activitatea de apărare a securităţii naÅ£ionale se produc restricÅ£ii ale drepturilor omului, inclusiv intruziuni în viaÅ£a privată a persoanelor. De altfel întreaga legislaÅ£ie internaÅ£ională, de la DeclaraÅ£ia universală a drepturilor omului la Pactul internaÅ£ional privind drepturile civile ÅŸi politice, până la ConvenÅ£ia europeană a drepturilor omului, consideră că apărarea efectivă a securităţii naÅ£ionale justifică restrângerea exercitării unor drepturi ÅŸi libertăţi fundamentale. Ceea ce este important e proporÅ£ionalitatea dintre valoarea care se doreÅŸte efectiv a se apăra (cât de serioasă este ameninÅ£area la adresa securităţii naÅ£ionale, sau dacă este doar o impresie sau un pretext) ÅŸi cât de mult se restricÅ£ionează un drept, inclusiv prin amestecul în viaÅ£a privată a persoanei suspectate. De altfel, însăşi ConstituÅ£ia României prevede, în art. 53, posibilitatea restrângerii exerciÅ£iului unor drepturi pentru apărarea securităţii naÅ£ionale, dar numai dacă restricÅ£ia este necesară într-o societate democratică. AÅŸadar, o lege a securităţii naÅ£ionale ar trebui sa prevadă în detaliu situaÅ£iile care permit restricÅ£ionarea unor drepturi.

Tot astfel, pentru ca prevederile din art. 24 privind accesul la justiÅ£ie al cetăţeanului (de fapt, al oricărei persoane, indiferent de cetăţenie), „care consideră că i s-a îngrădit în vreun fel exercitarea unui drept în contextul obÅ£inerii de informaÅ£ii de securitate", să fie efective, sunt necesare garanÅ£ii privind aducerea la cunoÅŸtinÅ£a persoanei respective că a făcut obiectul unei astfel de supravegheri pentru „obÅ£inerea de informaÅ£ii de securitate". Altfel, aceleaÅŸi prevederi fără efect le regăsim ÅŸi în propunerea privind statutul ofiÅ£erilor de informaÅ£ii, unde se precizează că serviciul plăteÅŸte în cazul producerii unor prejudicii, dar în acelaÅŸi timp informaÅ£iile privind identitatea ÅŸi calitatea ofiÅ£erilor de informaÅ£ii sunt calificate „secrete de stat"!

Evident, propunerea nu prevede nimic în legătură cu drepturile ÅŸi obligaÅ£iile agenÅ£ilor de informaÅ£ii, procedura pe care aceÅŸtia trebuie să o urmeze pentru a se amesteca în viaÅ£a persoanelor atunci când apăra securitatea naÅ£ională ÅŸi nici ce se întâmplă cu informaÅ£iile astfel obÅ£inute, astfel incit acestea rămân, probabil, să fie reglementate de celelalte legi.


5. 41 de riscuri ÅŸi situaÅ£ii care pot afecta securitatea naÅ£ională
De la cele 12 situaÅ£ii care constituie ameninţări la adresa siguranÅ£ei naÅ£ionale, prevăzute de legea 51/1991, se ajunge la 41 de astfel de cazuri. Propunerea enumără 24 de riscuri ÅŸi ameninţări la adresa securităţii naÅ£ionale ÅŸi 17 situaÅ£ii ÅŸi fenomene care prin amploarea lor pot genera disfuncÅ£ionalităţi majore de natură a afecta securitatea naÅ£ională: de la activităţi teroriste la traficul ilegal de armament, la periclitarea capacitaÅ£ii de apărare a ţării ÅŸi până la cutremure, căderi masive de zăpadă, schimbări ale climei,  afectarea mobilităţii ÅŸi disponibilităţii resurselor medicale. Å¢inând cont că toate acestea sunt situaÅ£ii care permit restricÅ£ionarea unor drepturi ÅŸi libertăţi fundamentale, considerăm că enumerarea lor este excesivă. Chiar dacă intenÅ£ia a fost aceea de a arăta ca siguranÅ£a persoanelor este cea care constituie miezul securităţii naÅ£ionale, credem că efectele vor fi exact contrarii.

În plus, sunt multe prevederi confuze care pot fi interpretate în aÅŸa fel încât să dea naÅŸtere cu uÅŸurinţă la abuzuri. Câteva exemple:
      • „lipsirea de informaÅ£ii de interes public absolut necesare realizării siguranÅ£ei cetăţeanului ÅŸi a societăţii româneÅŸti în ansamblul său"  
       • „punerea în pericol a securităţii informaÅ£iilor clasificate" - având în vedere că ÅŸi secretul de serviciu este informaÅ£ie clasificată, înseamnă că încălcarea unei banale obligaÅ£ii de confidenÅ£ialitate va putea fi considerată ameninÅ£are la adresa securităţii naÅ£ionale
      • „atentatele la viaÅ£a, sănătatea, integritatea ori libertatea persoanelor române sau străine... care sunt personalităţi publice de notorietate ÅŸi prestigiu naÅ£ional sau internaÅ£ional" - aÅŸadar o acÅ£iune smintită a unui fan al unei trupe de rock, de exemplu, va putea fi considerata un risc sau o ameninÅ£are la adresa securităţii naÅ£ionale, căci nicăieri nu se precizează ce înseamnă „personalitate publică" ÅŸi nici „notorietatea" sau „prestigiul" naÅ£ional sau internaÅ£ional
      • „punerea în pericol a securităţii sociale prin nerespectarea sau nerecunoaÅŸterea drepturilor unor... grupuri de persoane" - va fi o situaÅ£ie de natură a afecta securitatea naÅ£ională ÅŸi va permite restricÅ£ionarea unor drepturi.
Exemplele pot continua.

De asemenea, observăm că instanÅ£a de judecată este omisă din rândul destinatarilor informaÅ£iilor de securitate (art. 20 din propunere). Considerăm că, aÅŸa cum organele de urmărire penală sunt beneficiare ale informaÅ£iilor de securitate, tot astfel trebuie să primească aceste informaÅ£ii judecătorii, în cauzele pe care trebuie să le soluÅ£ioneze. Varianta actuală a propunerii poate să conducă la concluzia că, dacă în cadrul unui proces instanÅ£a de judecată solicită comunicarea unor informaÅ£ii care sunt considerate de securitate naÅ£ională, informaÅ£ii de care depinde soluÅ£ionarea cauzei, ea nu le va primi, pentru că legea nu prevede expres posibilitatea judecătorului de a primi astfel de informaÅ£ii. Din acest punct de vedere, nu există diferenÅ£e faţă de actuala legislaÅ£ie ÅŸi considerăm necesară introducerea unei prevederi exprese pe baza căreia judecătorul să primească astfel de informaÅ£ii pentru soluÅ£ionarea unei cauze.

FundaÅ£ia pentru o Societate Deschisă solicită ca toate propunerile existente la ora actuală privind securitatea naÅ£ională să fie lucrate ÅŸi finalizate concomitent, pentru clarificarea ÅŸi armonizarea conceptelor folosite, iar legislaÅ£ia în ansamblul său să treacă de la faza declaraÅ£iilor generoase privind apărarea drepturilor omului la garanÅ£ii procedurale concrete.

http://www.osf.ro/ro/comunicate_detaliu.php?comunicat=31 hjkhjk http://www.osf.ro/ro/comunicate_detaliu.php?comunicat=32 hjkhjk